We-ul acesta demaram turele dedicate antrenamentelor specifice pt concursul Carpathian Adventure, in care distantzele mari, urcusul sustzinut, ritmul ridicat, timpii care curg, diferentzele de nivel consistente sa fie coordonatele principale, iar tipicul turelor obisnuite de relaxare cu pauze generoase pt fotografiat sa fie lasat deoparte. Ca strategie fixam un base-camp de unde plecam in circuite de cate o zi cu bagajul redus la minim: rucsacel mic de tura, haine de vant si ploaie, lampa frontala, camel-back, dulciuri, energizante.
Pentru primul we in Retezat ne-am atins obiectivele - un total de 75-80km si 6100m diferentza de nivel ascensionala:
- sambata - 45km, 3600m dif de nivel asc, 14h pe ruta cab Carnic - valea Rea- Saua Pelegii - vf Papusa - Custura Papusii - vf Custurii - Saua Plaiului Mic - Poiana Pelegii - lacul Lia - cracul Slaveiului - vf Slaveiu - vf Judele - vf Bucura - saua de iarna a Retezatului - valea Stanisoarei - cab Pietrele - cab Carnic.
- duminica - 30-35km, 2500m dif de nivel asc, 9h45' pe ruta cab Carnic - cab Pietrele - culmea Lolaia - vf Retezat - vf Bucura - Curmatura Bucurei - vf Peleaga - vf Papusa - Porztile Inchise - vf Mare - lac Galesu - valea Galesului - cab Carnic
Scapatzi de caldura din TM, pe drum facem pariuri... cate grade vor fi la Carnic la 11 seara cand ajungem? castiga Gianina cu 15 grade. Asadar montam corturile pe racoare si ca in liceu (pe vremea noastra nu ca si acuma :D) ne culcam fetele intr-un cort si baietzii in altul :P Povestim ce povestim si intr-un final adormim.
Alimentam
Mai radem, glumim, zambimTrezirea este la ora 7 si plecarea la 8. Tura planificata de Alin este pe cat de frumoasa pe atat de lunga, asa ca nu ne permitem o plecare mai tarzie.
In caldarea vaii Rele
Din saua Pelegii in sus pe PapusaPornim voioshi pe Valea Rea in sus, vale tot mai putzin umblata de turisti. Nu este nimeni in toata valea decat noi, tocmai de asta din cand in cand prin padure si prin jepenish mai piuim, nu am vrea sa dam bot in bot cu Mos Martin. Alimentam cu apa caci pe sus din saua Pelegii si pana in Poiana Pelegii nu vom mai da de izvoare.
Vremea este frumoasa, soare si nori albi, doar ca sus in creasta ne cam ne bate vantul si avem probleme cu echilibru din cauza asta. Un pas la dreapta, unul la stanga si totusi inaintam si in sus, ajungand dupa 3h pe primul varf din tura: vf Papusa si punctul de altitudine maxima din tura de azi: 2508m.
Vremea este frumoasa, soare si nori albi, doar ca sus in creasta ne cam ne bate vantul si avem probleme cu echilibru din cauza asta. Un pas la dreapta, unul la stanga si totusi inaintam si in sus, ajungand dupa 3h pe primul varf din tura: vf Papusa si punctul de altitudine maxima din tura de azi: 2508m.
Lacul Adanc si vf Mare e strajer in zare
Cavalcada norilor da asaltul Retezatului (de pe vf Custurii)Facem pauza de varf bine meritata pt energizare, dar nu stam mult, caci vantul ne pune pe fuga mai depare spre urmatorul varf, cel al Custurii (2457m) unde ajungem dupa 1.5h. Nici pe acest varf vantul nu ne ocoleste si bate si bate... ne ajute parca sa nu pierdem timp si ne tot mana mai departe si mai departe, asa ca facem doar o poza de varf si o luam usor in jos spre Saua Plaiului Mic.
Pe Custura Papusii ne-am mentzinut la o altitudine ridicata, de aici insa vom cobori mult la aprox 1600m in Poiana Pelegii.
Pe Custura Papusii ne-am mentzinut la o altitudine ridicata, de aici insa vom cobori mult la aprox 1600m in Poiana Pelegii.
Iata-ne si pe vf CusturiiDupa inca 1h ajungem in Saua Plaiului Mic unde facem o pauza cu adevarat generoasa de jumatate de ora, pauza de odihna si renergizare. De aici coboram in Poiana Pelegii unde ar zice unii ca s-a incheiat tura si urmeaza odihna; nu si pt noi insa, am coborat pana aici ca sa avem de unde urca din nou :D cu alte cuvinte s-a incheiat o tura si incepe alta gandim noi, in felul asta incercam sa ne pacalim organismul zicandu-i: "abia acuma incepe tura... nu are cum sa ne prinda oboseala prea curand".
Pasii se pierd in vale si privirile in zare
Peste apa Lapusnicului Mare spre Poiana PelegiiTrecem apa Lapushnicului, trecem prin poiana Pelegii, unde este multa lume venita la relaxare si o luam in sus pe traseul spre Bucura. Trecem printr-o poienitza plina de barba moshului care ne amintesc de pozele lui Mitza, iar urcand in sus prin padure ne amintim de ultima oara cand am fost pe aici si de accidentul Adinei cu glezna.
E buna si oleaca de odihna
Ii bine aici ca nu mai bate vantulPrima fata a Retezatului ce ne iese in cale, este Lia si ne atrage cu ochii sai albastrii... nu rezistam tentatiei si cotim stanga sa o vedem mai bine ;) iesim din traseul de Bucura si prindem Cracul Slaveiului ca sa putem admira din creasta si celalalte mandre fete ale Retezatului (Ana, Viorica, Florica, Bucura) Hmmm... desteptzi baietzii astia ai Retezatului, Slaveiul si Judele s-au cocotzat pe sus sa se uite strengareste dupa fete ;)
Dupa 1h40' din Poiana Pelegii suntem pe culmea Slaveiului unde ne astepta bolovani peste bolovani... de ne intrebam: de unde atatzia bolovani in varf de munte? cine si cum i-a asezat aici? probabil voinicul Iovan Iorgovan si balaurul au sfaramat muntzii in batalia lor.
Dupa 1h40' din Poiana Pelegii suntem pe culmea Slaveiului unde ne astepta bolovani peste bolovani... de ne intrebam: de unde atatzia bolovani in varf de munte? cine si cum i-a asezat aici? probabil voinicul Iovan Iorgovan si balaurul au sfaramat muntzii in batalia lor.
Tzop tzop... din piatra in piatra
Tzop si euPe culmea lunga si bolovanoasa dintre Slaveiul si Judele oboseala ne ajunge din urma, doar pe Alin nu il ajunge, era prea in fatza la intrecere cu marmotele si caprele negre :) Dupa 1h30' de tzopait capresc din piatra-n piatra suntem pe vf Judele (2398m), facem o ultima pauza de realimentare si coboram la Taul Inghetzat, pardon Agatzat ;) si cu oboseala in spate urcam pe sub vf Bucura (2433m), pe care-l shuntam pe curba de nivel si ajungem in saua de iarna a Retezatului de unde incepe lunga... lunga... coborare pe valea Stanisoarei, pe la Cabana Pietrele si se continua cu lungu'... lungu'... drum pana la Carnic.
Stalpul umblator de pe vf Judele
Refacere
Blue Ice (Taul Agatzat)Dupa lunga si interminabila coborare de pe drumul forestier... la ora 10 (dupa 14 ore de trekking) ajungem si noi la Carnic si ne punem sa mancam ceva, ca din pacate virshli nu sunt la cabana, doar bere pentru hidratare. Nu povestim prea multe, caci oboseala acumulata de-a lungul zilei si ploicica starnita din senin ne grabeste sa ne culcushim in sacii de dormit.
Cascada LolaiaDuminica pe la ora 8 facem ochi, papam o omleta si decidem ca azi noi (Mihai, Ioana si cu mine) bagam o tura de refacere Pietrele-Retezat. Alin vrea sa-si indeplineasca musai planul de acasa asa ca o ia mai rapid la deal.
Dupa ce pleaca Alin, pornim si noi usor la deal spre cabana Pietrele cu o mica deviatzie la cascada Lolaia.
Ajunsi la cabana Pietrele, Mihai vede marcajul de vf Retezat pe culmea Lolaiei 4h si cum ora e deja 10jumate-11fara propune sa mergem pe la Gentiana la Bucura. Renuntzam la Retezat, adica la tura de creasta din cauza soarelui arzator, renuntzam si la Bucura si mergem intr-o plimbare la Galeshul.
Dupa ce pleaca Alin, pornim si noi usor la deal spre cabana Pietrele cu o mica deviatzie la cascada Lolaia.
Ajunsi la cabana Pietrele, Mihai vede marcajul de vf Retezat pe culmea Lolaiei 4h si cum ora e deja 10jumate-11fara propune sa mergem pe la Gentiana la Bucura. Renuntzam la Retezat, adica la tura de creasta din cauza soarelui arzator, renuntzam si la Bucura si mergem intr-o plimbare la Galeshul.
Lacul Galesu
O baie mica?Galeshu' ne ia prin surprindere si cand nici nu ne asteptam... IATA-L. Facem o pauza, admiram apa cristalina a lacului... ne balacim cu labutzele in lac si facem cale intoarsa.
La coborare ne pare rau ca nu am luat-o pe la Taul Dintre Brazi, caci sunt 2 trasee spre tau si am fi putut schimba un pic traseul, un fel de circuit.
La coborare ne pare rau ca nu am luat-o pe la Taul Dintre Brazi, caci sunt 2 trasee spre tau si am fi putut schimba un pic traseul, un fel de circuit.
Ajunsi la Carnic papam ceva si ne intindem pe izolire in asteptarea lui Alin. Lenevind acolo aflam cum se face curte mai nou (schimb de id si hi5) ;) La un moment dat Ioana ne anuntza ca Alin mai are doar cateva minute sa ajunga (adica se vor face 10h de cand a plecat, timpul estimat de el pentru tura sa) si ne amuzam teribil cand dupa 2 minute Alin apare.
Ce-a facut Alin in tura sa? Ii dau cuvantul...
Nu vreau sa renuntz la planul initzial, chiar dc oboseala din ziua anterioara a scazut entuziasmul coechipierilor mei. Cel mai bun antrenament pt psihic e sa treci peste lipsa de motivatzie, ea va reveni pe parcurs din te miri ce idei, iar tentatzia relaxarii o uitzi dc pleci rapid in tura, pacalesti psihicul ce n-are timp sa se impotriveasca :D
Se pare ca doar psihicul meu e usor de pacalit in dimineatza asta :)) nu-i stress voi pleca singur, de fapt uneori chiar imi mai place sa merg singur, nu ma plictisesc deloc doar cu mine insumi, pot sa meditez, pot sa trag de mine la deal cat vreau ca nu se supara nimeni :P
Motivatzia mi-am gasit-o rapid: nu vreau sa-mi las coechipierii sa astepte prea mult dupa mine, nici sa plecam f tarziu spre casa, asa ca imi propun sa ajung cel tarziu la 7pm inapoi, am pornit cam tarziu ce-i drept in tura, acum e 9am, asa ca n-am ce face trebuie sa-mi fac tura in max 10h.
Ritmul in care am mers nu prea mi-a dat ragaz sa fiu atent la peisaj, nici pt pauze prea dese, special n-am luat cu mine nici un aparat de fotografiat.
Pana la cab Pietrele aproape am alergat, ajung dupa 45', fac popas de rehidratare, imi umplu rezervorul de 2l cu apa sperand sa-mi ajunga pt toata portziunea de creasta. Ies din padure, prind culmea Lolaia, e soare orbitor, cer senin, noroc ca nu-i cald, gonesc peste bolovanii raspanditzi haotic, pe urcusul final accelerez, imi place mereu urcusul si ajung pe Retezat in 3h. Fac pauza de re-energizare, cea mai importanta a zilei probabil, tinand cont ca pana aici am urcat cea mai importanta diferentza de nivel de 1500m, restul vor fi doar suisuri-coborasuri pe creasta.
Coborarea de pe varf ma dispera, trebuie sa tzopai din bolovan in bolovan, nu potzi fortza dc tii la genunchi. Mi se pare ca merg incet, dar recuperez in urcare, ajung pe Bucura intr-o 1h, nu fac pauza deloc, cobor rapid in Curmatura Bucurei, depasesc dintr-o suflare vf Custura Bucurei apoi pe curba de nivel de sub Coltzii Pelegii avansez rapid aproape alergand, Peleaga se apropie vazand cu ochii, sau ochii mei de ea ;) intr-o 1h de pe Bucura si deja sunt pe Peleaga, ma uit in spate la indepartatul Retezat si nu-mi vine sa cred ca acum 2h eram acolo.
Fac o mica pauza de re-alimentare pe varf si dau mai departe spre Papusa. Vad o echipa de 2 alpinisti in Muchia Mare din Coltzii Pelegii, mi se face pofta de catzarat, as vrea si eu, stau prostit 5min si uit de mine, ma dezmeticesc si dau mai departe si in 50' sunt pe Papusa. Mi-a mai ramas putzina apa, dar o dramuiesc, trebuie sa-mi ajunga pana la Galeshu'.
Nu stau mult, timpul curge, ma uit la varful Mare, e mult mai aproape decat de pe Retezat, marcajul spune 2h pana la Portzile Inchise, imi propun sa fac 1h pana dupa Portzi pe vf Mare. Platoul de sub Tzapului il parcurg la limita dintre mars si alergare, urmeaza Portzile Inchise... cand am citit prima oara despre ele, inainte sa le vad stiu ca ma infiorase numele lor... acum le parcurg in 10'. Urmeaza lunga creasta pana pe vf Mare, pare ca nu se mai termina, intotdeauna mi s-a parut de o lungime inselatoare, ai impresia ca sui ultimul bolovan, dar mereu apare altul, e lunga dar se termina totusi si in mai putzin de 1h de pe Papusa sunt pe vf Mare, ultimul varf al zilei. Fac si ultima pauza de energizare, beau ultima gura de apa si prind culmea Galeshu pe care cobor. Prefer sa cobor pe aici pe nemarcat, decat sa ma intorc inapoi in saua de sub Porztile Inchise pe unde coboara traseul spre lacul Galeshu'. Coborarea imi ia mult timp, la vale prefer sa incetinesc, trebuie sa fiu atent ce valcel prind sa nu ies in rupturi de panta. Imi ia fix 1h sa ajung jos la lac.
Organsimul meu cere apa si aici e destula, sunt singur in toata caldarea, de fapt doar eu si marmotele care m-au reperat prin chiote ascutzite. E atat de frumos aici, as sta sa ma odihnesc, sa ma racoresc cu picioarele in apa, dar s-a facut ora 5pm. Constiintza imi reaminteste ce mi-am propus de dimineatza, asa ca-i dau bice la vale. Poteca e buna, fara bolovani mari, asa incat cobor rapid in pas alergator si 1h40' ma trezesc la Carnic, cu 15' mai iute decat cele 10h pe care mi le-am fixat.
Coechipierii izbucnesc in ras cand ma vad, nu pricep de ce, ma dumiresc ca acum 2min se intrebasera de mine.
Traseul din tura: sambata cel cu rosu, duminica cel cu albastru
Trupa s-a reintregit, asa ca o luam spre casa... cu gandul la urmatorul sfarsit de saptamana.
Am strabatut intr-un we Retezatul si de-a lungul si de-a latul, si-n sus si-n jos, am urcat toate varfurile mari, l-am vazut aproape tot, el a fost bun cu noi si ne-a primit cu vreme excelenta, cu alte cuvinte putem spune c-am mancat Retezat pe paine;)
Ne-am bucurat de urcusuri mai mult decat de coborasuri si nu potzi face asta decat dc chiar urcusul itzi face placere, altfel poate parea masochism, dar nu este... este bucuria urcusului.
Ce-a facut Alin in tura sa? Ii dau cuvantul...
Nu vreau sa renuntz la planul initzial, chiar dc oboseala din ziua anterioara a scazut entuziasmul coechipierilor mei. Cel mai bun antrenament pt psihic e sa treci peste lipsa de motivatzie, ea va reveni pe parcurs din te miri ce idei, iar tentatzia relaxarii o uitzi dc pleci rapid in tura, pacalesti psihicul ce n-are timp sa se impotriveasca :D
Se pare ca doar psihicul meu e usor de pacalit in dimineatza asta :)) nu-i stress voi pleca singur, de fapt uneori chiar imi mai place sa merg singur, nu ma plictisesc deloc doar cu mine insumi, pot sa meditez, pot sa trag de mine la deal cat vreau ca nu se supara nimeni :P
Motivatzia mi-am gasit-o rapid: nu vreau sa-mi las coechipierii sa astepte prea mult dupa mine, nici sa plecam f tarziu spre casa, asa ca imi propun sa ajung cel tarziu la 7pm inapoi, am pornit cam tarziu ce-i drept in tura, acum e 9am, asa ca n-am ce face trebuie sa-mi fac tura in max 10h.
Ritmul in care am mers nu prea mi-a dat ragaz sa fiu atent la peisaj, nici pt pauze prea dese, special n-am luat cu mine nici un aparat de fotografiat.
Pana la cab Pietrele aproape am alergat, ajung dupa 45', fac popas de rehidratare, imi umplu rezervorul de 2l cu apa sperand sa-mi ajunga pt toata portziunea de creasta. Ies din padure, prind culmea Lolaia, e soare orbitor, cer senin, noroc ca nu-i cald, gonesc peste bolovanii raspanditzi haotic, pe urcusul final accelerez, imi place mereu urcusul si ajung pe Retezat in 3h. Fac pauza de re-energizare, cea mai importanta a zilei probabil, tinand cont ca pana aici am urcat cea mai importanta diferentza de nivel de 1500m, restul vor fi doar suisuri-coborasuri pe creasta.
Coborarea de pe varf ma dispera, trebuie sa tzopai din bolovan in bolovan, nu potzi fortza dc tii la genunchi. Mi se pare ca merg incet, dar recuperez in urcare, ajung pe Bucura intr-o 1h, nu fac pauza deloc, cobor rapid in Curmatura Bucurei, depasesc dintr-o suflare vf Custura Bucurei apoi pe curba de nivel de sub Coltzii Pelegii avansez rapid aproape alergand, Peleaga se apropie vazand cu ochii, sau ochii mei de ea ;) intr-o 1h de pe Bucura si deja sunt pe Peleaga, ma uit in spate la indepartatul Retezat si nu-mi vine sa cred ca acum 2h eram acolo.
Fac o mica pauza de re-alimentare pe varf si dau mai departe spre Papusa. Vad o echipa de 2 alpinisti in Muchia Mare din Coltzii Pelegii, mi se face pofta de catzarat, as vrea si eu, stau prostit 5min si uit de mine, ma dezmeticesc si dau mai departe si in 50' sunt pe Papusa. Mi-a mai ramas putzina apa, dar o dramuiesc, trebuie sa-mi ajunga pana la Galeshu'.
Nu stau mult, timpul curge, ma uit la varful Mare, e mult mai aproape decat de pe Retezat, marcajul spune 2h pana la Portzile Inchise, imi propun sa fac 1h pana dupa Portzi pe vf Mare. Platoul de sub Tzapului il parcurg la limita dintre mars si alergare, urmeaza Portzile Inchise... cand am citit prima oara despre ele, inainte sa le vad stiu ca ma infiorase numele lor... acum le parcurg in 10'. Urmeaza lunga creasta pana pe vf Mare, pare ca nu se mai termina, intotdeauna mi s-a parut de o lungime inselatoare, ai impresia ca sui ultimul bolovan, dar mereu apare altul, e lunga dar se termina totusi si in mai putzin de 1h de pe Papusa sunt pe vf Mare, ultimul varf al zilei. Fac si ultima pauza de energizare, beau ultima gura de apa si prind culmea Galeshu pe care cobor. Prefer sa cobor pe aici pe nemarcat, decat sa ma intorc inapoi in saua de sub Porztile Inchise pe unde coboara traseul spre lacul Galeshu'. Coborarea imi ia mult timp, la vale prefer sa incetinesc, trebuie sa fiu atent ce valcel prind sa nu ies in rupturi de panta. Imi ia fix 1h sa ajung jos la lac.
Organsimul meu cere apa si aici e destula, sunt singur in toata caldarea, de fapt doar eu si marmotele care m-au reperat prin chiote ascutzite. E atat de frumos aici, as sta sa ma odihnesc, sa ma racoresc cu picioarele in apa, dar s-a facut ora 5pm. Constiintza imi reaminteste ce mi-am propus de dimineatza, asa ca-i dau bice la vale. Poteca e buna, fara bolovani mari, asa incat cobor rapid in pas alergator si 1h40' ma trezesc la Carnic, cu 15' mai iute decat cele 10h pe care mi le-am fixat.
Coechipierii izbucnesc in ras cand ma vad, nu pricep de ce, ma dumiresc ca acum 2min se intrebasera de mine.
Traseul din tura: sambata cel cu rosu, duminica cel cu albastruTrupa s-a reintregit, asa ca o luam spre casa... cu gandul la urmatorul sfarsit de saptamana.
Am strabatut intr-un we Retezatul si de-a lungul si de-a latul, si-n sus si-n jos, am urcat toate varfurile mari, l-am vazut aproape tot, el a fost bun cu noi si ne-a primit cu vreme excelenta, cu alte cuvinte putem spune c-am mancat Retezat pe paine;)
Ne-am bucurat de urcusuri mai mult decat de coborasuri si nu potzi face asta decat dc chiar urcusul itzi face placere, altfel poate parea masochism, dar nu este... este bucuria urcusului.
1 comment:
Alin , consecvent , consecvent ...
Post a Comment