Se anuntza un weekend pajnic la Garana: o tura de bike si Mountain Rock Festival. Am plecat, ca de obicei, vineri dupa serviciu spre Garana cu Mardale si Laura in masina, iar pe masina bicicletele. La Garana ne-a intampinat temperatura scazuta, al dracului de scazuta. Dupa un vin fiert destul de naspa ne-am retras in casa, feriti de tzugul de afara; o vorba, un somn dulce si iata-ne sambata “dimineatza” suntem dezmierdati de un soare si o vreme superba care ne imbie sa incalecam pe sa si sa o luam pe dealuri spre Lindenfield: eu, Mardale, Ioana , Horia, Neatzu si Miron.
Toamna bogata
Spre LindenfieldUn pic de asfalt, apoi un drum forestier, zone cu pietre, care nu sunt chiar pe gustul meu (mai ales la urcus), cateva bifurcatii... alegem dreapta, dreptat si la o bifurcatie face stanga, cica prin padure inca nu am fost asa ca ar fi cazul si o luam stanga si ajunge la o stana cu magarusi, oi si bineinteles caine. Ajunsi intro sa unde drumul se infunda hotaram sa ne intoarcem prin padure si sa o luam dreapta :)
Incotro?
Incotro?Nu facem bine cale intoarsa ca bicicleta lui Horica sufera un mic accident: schimbatorul de pe spate s-a agatzat in ceva... mister... nu se stie in ce... si se indoaie. Asa ca facem un popas de indreptare. Fiecare ajuta cu ceva: Ioana sta pe cadru (sa nu se indoaie si el), Horia tine de schimbator (sa nu se rupa), Mardale cu un lemn fixeaza bugul, Neazu si Miron fac project management, iar eu poze (marketing?!?!). Schimbatorul este “ca nou”, deci ne continuam drumul si nu dupa mult timp ajungem la o alta stana. Cautam ceva drumuri de aici in colo si gasim unul la stanga... care se dovedeste a fi tot de stanga, adica gresit.
Operatiune "salvare"
Drumul merge prin padure si ne duce pe albia unui parau unde o luam pe langa bicicleta sau chiar cu bitza in carca, printre pietre si apa... incepe sa imi para rau ca nu mi-am luat doua perechi de papuci cu mine, ma tot gandesc cum o fi deseara pe frig cu papucii uzi. Mergem ce mergem pe parau in jos si in cele din urma ajungem la un drum forestier. Hai ca ii bine :) stim ca nu vom ajunge in Lindenfield pt ca am coborat prea mult, dar undeva tot ajungem, deci nu-i stress :D Poposim un pic in mijlocului drumului la un biscuite, o cioco si un mar si...
Operatiune "salvare"Drumul merge prin padure si ne duce pe albia unui parau unde o luam pe langa bicicleta sau chiar cu bitza in carca, printre pietre si apa... incepe sa imi para rau ca nu mi-am luat doua perechi de papuci cu mine, ma tot gandesc cum o fi deseara pe frig cu papucii uzi. Mergem ce mergem pe parau in jos si in cele din urma ajungem la un drum forestier. Hai ca ii bine :) stim ca nu vom ajunge in Lindenfield pt ca am coborat prea mult, dar undeva tot ajungem, deci nu-i stress :D Poposim un pic in mijlocului drumului la un biscuite, o cioco si un mar si...
Mardale ma intreaba de ce eu nu am casca; ii raspund ca eu oricum merg incet, deci nu pic eu in cap.
Plecam... nu trec 10min de la dialog si PUFFF ma trezesc in cap. Hmmm... eu oare de ce nu am casca? Raman cateva secunde in cap, apoi ma ridic, pun bike-ul si rucsacul pe marginea drumul, ma uit daca pot ajunge la rau... nu prea se poate de aici, asa ca ma scutur pe maini, in genunchi , imi duc mana la fatza si apoi ma uit sa vad ce am pe ea... noroi si un pic de sange... hmmm.... astept sa vina din urma Horia cu Ioana ca sa citesc pe fetzele lor daca este sau nu grav. Apar... privirea fixa a Ioanei nu imi spune prea multe, in schimb Horia zambeste, deci nu o fi grav :-) Plecam la apa, unde medicul si asistenta isi fac treaba: “Ah, te-ai spart un pic”, “da-i si pe pleoapa”, “hai ca ii ok, nu trebuie cusut” asta vroiam sa aud: “nu trebuie cusut”. Imi era asa de ciuda ca m-am spart, mai ca imi vine sa plag, dar imi e jena de Horia, asa ca ma abtin :)).
Continuam pe drumul forestier pana ajungem Slatina Timis, unde vin dupa noi cu masinile Silvica si Luca. Ajunsi in Garana cand cobor din masina realizez ca genunchiul drept s-a cam intepenit si pana spre seara avea se sa inteleneasca si mai si, dar dimineatza... surpriza... scartaie, dar misca. Asa ca sunt fericita ca pot si eu pleca in tura de bike de duminica: urcam pe Semenic si coboram prin padure pe marcajul cruce albastra. De data asta folosesc casca lui Neatzu :) care tocmai ce s-a intors din tura, fiind mai matinal ca noi (eu, Mardale, Horia si Ioana). Prin padure baietzii nu ai problema, dar noi fetele ne miscam cam incet... este totusi o carare, mai cu trepte, mai cu pietre, plina de radacinii. Ii spun Ioanei ca ma bucur ca este si ea si mine :)) si am impresia ca si ea se bucura de prezenta mea :D.
Ajungem destul de repede jos si dam exact in parcul de aventura, ce tocmai s-a inaugurat de dimineatza :-) Nu vad nu stiu ce pe acolo, probabil ca ceea ce am vazut noi este doar o mica parte din el. Stam un pic si o luam la deal la ciorba si mamaliga cu tocanitza, dupa care o luam la vale spre Timisoara.
La festival ne-am amuzat la prezentarile lui Fane, a clubului Alternative si cea a lui Horia si am meditat la prezentarea lui Alex Gavan. Din cauza frigului prezentarea expeditiei de la Polul Nord nu prea ne-a incalzit.
Spectatorii ca la teatru
Fane la microfon
Urmam noi...
Oboseala ii mare, dupa prezentare
